Un vis si nimic mai mult.

                  Nu pot spune ca sunt o persoana ocupata, dar ma uit foarte rar la televizor. Iar cand ma uit, sunt profund scarbita de tot ce inseamna mass - media. Ce inseamna exact acest termen, va intrebati? Raspunsul este destul de trist, dar adevarat, din pacate: mass-media se presupune a fi mijlocul prin care se fac cunoscute persoanele talentate, care au ce oferi populatiei. Persoanele care fac ceva cu viata lor. Persoanele carora le pasa de cei din jurul lor si de lumea in care traiesc. Persoane care ar putea reprezenta un model pentru noile generatii...dar..in ziua de azi mass-media nu inseamna nimic altceva decat obscenitate, prostie si deformare a caracterului. Nu pot intelege cum emisiunile care promoveaza asa ceva au ratinguri extraordinar de mari. De ce oamenii prefera sa auda o 'doamna' povestindu-si viata amoroasa in loc de o voce talentata si rara? De ce preferam oameni care nu stiu sa lege doua cuvinte in limba materna, sau daca, doamne ajuta, reusesc, sunt gresite din punct de vedere gramatical? Nu ar fi mai bine sa investim in viitor incercand macar sa dam o sansa si noilor talente care vor sa se faca auzite. Noi talente care nu urmaresc sa se faca cunoscute in urma unui scandal soc-soc-soc. Va spun sincer, din tot sufletul, ca imi doresc sa cant. Atunci cand fredonez o melodie ma imaginez pe o scena, in fata a mii de oameni care ma admira pentru munca depusa si pentru ceea ce fac, nu pentru cum arat sau pentru cati bani am. Nu cred ca sunt singura persoana care spera la o asemenea cariera, si, din nou, nu cred ca sunt singura care este nevoita sa isi lase visul deoparte, pretinzand ca vrea sa fie un economist de succes, sau mai stiu eu ce. De ce trebuie sa ni se zdrobeasca visele cu atata cruzime de catre oameni care n-au habar ce e un talent sau nici macar nu sunt in cautarea lui? Si, cea mai buna intrebare de pe ziua de azi, de ce acceptam o astfel de societate in care esti considerat un prost daca spui cateva lucruri filozofice sau daca esti putin mai deep? De ce acceptam o societate in care daca nu arati 'beton' nu esti bagat in seama?
                 Intalnesc multe persoane care muncesc si invata ca sa ajunga la o facultate buna, ca mai apoi sa ajunga un simplu muncitor, lucrand cot la cot cu unul care nici nu a auzit vreodata ce e o institutie de invatamant. De ce munca si efortul din suflet nu sunt apreciate? De ce uitam sa apreciem aceste valori care sunt pe cale de disparitie? O sa ajungem o adunatura de roboti programati sa critice si sa faca misto, in loc sa se uite la caracterul si la sufletul celor din jur.
               Sincer, nu stiu unde vom ajunge daca o sa continuam asa. Nu vad nici o cale de iesire. Ar trebui sa ducem, in sfarsit, cosul de gunoi. Pentru ca e plin.